Sibiu

Este un oraş vechi de peste opt secole. Prima atestare documentară apare în anul 1191, când papa Celestin al III-lea confirmă existenţa în aceste locuri a prepoziturii libere a germanilor din Transilvania. În secolul al XIV-lea (1321), localitatea poartă încă numele de Hermannsdorf (satul lui Hermann), pentru ca la mai puţin de o jumătate de secol, în 1366, să constatăm că a primit gradul de "civitas" (cetate, oraş) şi să fie pomenit sub numele de Hermannstadt. Pentru Sibiu, perioada medievală este una deosebit de vie. Atunci se înfiinţează 19 bresle cu 25 de meserii - în mai puţin de două secole ajung la 29 de bresle, pentru ca în anul 1780 să fie atestate 40 - şi tot atunci se îndiinţează Universitatea săsească. Cresc şi capacităţile militare ale cetăţii, astfel că sibienii vor fi menţionaţi ca participanţi cu trupe în conflicte militare de la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea, de partea lui Sigismund Bathory. Mai mult decât atât, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, când Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic, Sibiul este ridicat la rangul de capitală a acestui
principat. O prezentare succintă a istoriei Sibiului nu este, probabil, relevatoare şi satisfăcătoare pentru cel care doreşte să cunoască mai mult. Dar mai putem adăuga o menţiune: rolul pe care Sibiul l-a jucat, în secolul al XIX-lea, în lupta de eliberare naţională a românilor, aici fiind redactat, de Simion Bărnuţiu, manifestul-proclamaţie ce urma să fie citit la Blaj şi tot aici avându-şi sediul Comitetul Naţional Român, prezidat de Andrei Şaguna.

Dacă nu avem la îndemână filele de carte de istorie, mai putem afla câte ceva despre trecutul frumosului orşa medieval protejat de UNESCO vizitând câteva puncte turistice cheie. Din vechiul şi puternicul sistem de apărare al oraşului, cu turnurile sale păzite de vechile bresle, se mai păstrează astăzi câteva: al archebuzierilor, al dulgherilor, al olarilor, al pielarilor, ca şi turnul cel mare - cunoscut sub numele de "turnul gros" - şi Bastionul Soldisch. În Piaţa Huet s-a păstrat până în zilele noastre o
frumoasă biserică în stil gotic, ridicată în secolele XIV-XV, astăzi lăcaş de cult luteran. Călătorul nu trebuie să ocolească din traseul său Turnul Sfatului (ridicat în 1558),Piaţa Mică şi Piaţa Mare - care te farmecă prin pitoresc - ori celebrul Pod al Mincinoşilor, cu legendele care îl înconjoară. Şi, mai ales, nu trebuie să omită frumoasele construcţii cu arhitectură barocă, precum Palatul Brukenthal - care adăposteşte astăzi un minunat muzeu de artă, cu două curţi interioare la care se ajunge printr-un gang flancat de două splendide statui-atlanţi (bărbaţi/zei care sprijină cerul pe umerii lor).